O scurtă istorie a ferocromului

În 1821, Berthier (P. Berthier) a încălzit un amestec de cărbune, oxid de crom și oxid de fier într-un creuzet pentru a produce ferocrom. Această metodă a fost folosită până în 1857 când E.C.Fremy a folosit minereu de fier-crom Tasmania pentru a se topi într-un furnal pentru a obține fontă tasmaniană care conținea 7% până la 8% Cr. Între 1870 și 1880, ferocromul produs de furnale conținea între 30% și 40% Cr și 10% până la 20% C. H. Moissan a lucrat mult la topirea feroaliajelor electrice, și în 1893 a publicat un raport privind producția de ferocrom cu conținut ridicat de carbon care conține 67% până la 71% Cr și 4% până la 6% C prin reducerea minereului de crom într-un cuptor electric . Înlocuirea furnalelor cu cuptoare electrice pentru topirea ferocromului cu conținut ridicat de carbon este un progres major. În 1886, E.G.Odelstjerna (E.G.Odelstjerna) a descris utilizarea cuptoarelor electrice în Suedia pentru a produce ferocromiu cu conținut ridicat de carbon care conține 70% Cr.

Din 1906 până în 1940, F.M. Becket și colaboratorii săi au efectuat procesul de producere a ferocromului cu emisii reduse de carbon din minereu de crom redus cu siliciu. Testați și producție în cuptor electric monofazat cu doi electrozi de 500kW (ieșire cuptor 400 kg) până la cuptor electric trifazat de 12000kW (ieșire cuptor 10t) pentru a satisface nevoile producției de oțel inoxidabil. În jurul anului 1920, fabrica de feroalloy Trollhetan din Suedia a dezvoltat un proces în trei etape pentru a produce ferocrom cu emisii reduse de carbon. Adică metoda căldurii electrice cu siliciu, cunoscută și sub numele de metoda suedeză. În 1939, R. Perrin a obținut un brevet pentru producția de ferocromiu cu conținut scăzut de carbon prin reacția aliajului ferocrom de siliciu lichid cu topirea minereului de var de crom. Cunoscut sub numele de metoda polen, de asemenea, cunoscut sub numele de metoda de schimb de căldură. După o îmbunătățire continuă, această metodă a devenit principala metodă de producere a ferocromului cu conținut scăzut de carbon. În 1949, Erasmus (H.Erasmus) a obținut un brevet pentru producția de ferocrom cu emisii reduse de carbon cu C 0,01% prin metoda decarburării în stare solidă în vid. Produs sub numele de Sim-plex Ferrochrome la fabrica Ma-rietta a Union Carbide